- Andreea Paul (PNL) a depus un proiect de lege pentru dublarea pedepsei în cazul violenţei în familie.
Conştientă că „fenomenul violenţei în familie ia amploare în ţara noastră și nu mai poate fi tolerat. La fiecare 3 secunde o femeie este agresată fizic în ţara noastră. Femei cu ordinul de protecție în mână au fost omorâte în bătaie, la propriu, în acest an. Uneori, cad victime copiii”, doamna deputat a depus un proiect de lege pentru dublarea pedepsei în cazul violenţei în familie prin modificarea art. 199 – „Violenţa în familie” din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal, alături de alţi 33 de colegi liberali deputaţi şi senatori. Concret, spune domnia-sa, sunt țintite săvârşirea infracţiunilor de lovire, 
vătămare corporală, lovituri cauzatoare de moarte sau omor.
Violenţa şi discriminarea de gen ne costă scump pe toţi. În clasamentul realizat de către Institutul European pentru Egalitate de Gen, România se află pe locul 7 cu cele mai mari cheltuieli cauzate de discriminare și violența de gen. Din cele 10,3 miliarde de euro costuri estimate în România, aproape jumătate sunt cauzate de violența domestică împotriva femeilor, iar restul reprezintă costuri ale violenței de gen și discriminării în spațiul public. Practic, 
cheltuielile cu violența de gen reprezintă peste 6,4% din PIB în România, în timp ce la nivelul UE se ridică la 1,7% din PIB.
În România s-au înregistrat oficial peste 134.000 de cazuri de violenţă în familie, în perioada 2004-2015, conform răspunsului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor vârstnice la o întrebare parlamentară pe care am depus-o la începutul acestui an, cu privire la „Victimele violenţei domestice”. Această cifră, mult mai mică decât realitatea o dovedeşte, reprezintă numărul total al victimelor violenţei beneficiare ale serviciilor sociale şi nu cuprinde informaţii despre cazurile pasive aflate în evidenţa autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu. Numărul real al cazurilor de violenţă domestică înregistrate la nivel naţional este mult, mult mai mare. Teama de agresor şi ruşinea faţă de cei din jur determină mult prea multe femei să nu-şi strige durerea şi să nu ceară ajutorul instituţiilor sau al comunităţii. Nu mai putem tolera sub nicio formă aceste practici în spaţiul familial sau public.