Penitenciarul Slobozia, la ora bilanţului
În data de 24 ianuarie 2012, începând cu orele 10.00, la Centrul de pregătire şi perfecţionare Amara, a avut loc Bilanţul Penitenciarului Slobozia. Alături de salariaţii penitenciarului, la şedinţa de bilanţ a participat şi un reprezentant al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, domnul comisar şef de penitenciare Cristian Pleşa. Concluziile desprinse au fost că Penitenciarul Slobozia, parte importantă a sistemului naţional de siguranţă, ordine publică şi apărare naţională, cu atribuţii specifice privind asigurarea condiţiilor de deţinere a persoanelor private de libertate, a reuşit să-şi îndeplinească obiectivele stabilite, printr-o utilizare eficientă a resurselor pe care le-a avut la dispoziţie în condiţiile economice dificile cauzate de criza financiară mondială. În aceste condiţii, s-a avut în vedere asigurarea cu prioritate a drepturilor persoanelor private de libertate, fiind necesare eforturi deosebite, conjugate şi susţinute din partea lucrătorilor, pentru a găsi mijloacele necesare satisfacerii exigenţelor impuse în special de legislaţie. Rezultatele obţinute ca urmare a activităţilor desfăşurate au fost apreciate ca fiind bune, în condiţiile în care lipsa de personal şi resursele materiale insuficiente nu au împiedicat aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite. În contextul subfinanţării sistemului penitenciar, situaţie care persistă, din păcate, de câţiva ani buni, fiind defavorizaţi şi de nerecuperarea integrală a pierderilor salariale, prin exigenţa maximă manifestată în gestionarea alocaţiilor bugetare, îndeplinirea misiunilor trasate a fost determinată de modul în care echipa managerială a înţeles să-şi îndeplinească atribuţiile. Ca o concluzie a celor prezentate, s-a afirmat că obiectivele au fost în mare măsură îndeplinite prin implicarea personalului din toate sectoarele de activitate, care cu răspundere şi profesionalism a reuşit să compenseze neajunsurile cu care unitatea s-a confruntat.






















După părerea mea, un bilanţ adevărat ar trebui să cuprindă şi ce s-a întâmplat cu “locatarii” penitenciarului ulterior eliberarii. Fiindcă doar aşa s-ar putea vedea cât de eficient a fost regimul recuperator din detenţie, cât de buni instructori au fost cadrele ce răspund de educarea şi reeducarea celor condamnaţi. Adică ceva de genul: câţi s-au încadrat şi au locuri de muncă stabile, câţi devin recidivişti, iar în cazul acestora, care este timpul mediu de libertate între doua “internări”, etc. Dacă vreţi, un fel de gazetă de perete cu care să se mândreasca penitenciarul şi să devină şi model pentru cei ajunşi acolo…