Editorial

Politica românească: o corabie putredă care stă să se scufunde

corabie

Aşa poate fi caracterizată, din punctul de vedere al cetăţenilor acestei ţări, politica postdecembristă. Fie că ne raportăm la trecut, fie că privim nepăsători în viitor, rezultatul pare să fie identic cu însuşi prezentul. De acest lucru şi-au dat seama toţi cetăţenii români de ceva vreme, dar în ziua de azi, alegătorul încă este în faza de negare. Cel mai trist, din punctul meu de vedere, este faptul că majoritatea votanţilor nu vor depăşi niciodată această răscruce de opţiuni electorale, având ca scop faza de acceptare a realităţii. Pur şi simplu, oamenii nu cred că este posibil ca absolut toată clasa politică, să fie putred de bogată şi putred de coruptă. Exact ca o corabie care de 26 de ani pluteşte în derivă prin ocean, în care putregaiul domneşte şi echipajul priveşte ba nepăsător, ba neputincios. Ba chiar unii dintre cei de la bordul navei susţin că defapt se îndreaptă în direcţia corectă şi că nava a făcut un simplu ocol în drumul ei spre port. Mi-am permis această comparaţie şi prin prisma faptului că această ţară a fost condusă timp de 10 ani de un fost căpitan de vas, omul care a fost linşat din punct de vedere politic, pentru celebra “tăiere de pensii şi salarii”, care pare că a fost un rău necesar, acum când râdem din canapeaua sufrageriei, uitându-ne la vasul grecesc scufundându-se mai adânc pe zi ce trece, nu ? Desigur, noi nu spunem că a fost alegerea cea mai inspirată, adică Băsescu în loc să taie cu foarfeca nenumăratele contracte păguboase pentru Statul Român, făcute de nişte “băieţi deştepţi” din guvernul lui, a tăiat ce i-a fost mai simplu, veniturile bugetarilor, că tot le avea în conturile Trezoreriei, la îndemână. Când spuneam că logic şi matematic este imposibil ca jumătate de ţară să lucreze la stat, adică să producă valoare adăugată zero, dar să încaseze salarii mai mari ca “fraierii” care contribuie la bugetul de stat cu impozite pe profit, TVA, impozit pe dividende, spărgea lumea tastaturile computerelor, în încercarea de a înjura ziarul Ştirea. Dar nu vă faceţi griji, stimaţi cetăţeni români, am auzit că vine tare în sondaje, din spatele scenei politice, un partid de stânga, ceva de speriat, zău! PSD îi zice, şi culmea, deşi a fost guvernul lor având majoritate parlamentară de ani buni încoace, înainte de alegerile care vor urma promit câte şi mai câte.

Printre blasfemiile debitate de conducătorul cu mustaţă al PSD, s-au regăsit următoarele: 1) salariul minim de 1.400 de lei din ianuarie 2017, 1.510 din 2018, 1.625 de lei din 2019, 1.750 din 2020; 2) eliminarea CASS pentru pensionari din 2017; 3) TVA zero la vânzarea de locuințe, 9% pentru publicitate și TVA de 18% din 2018; 4) vor fi scutite de impozit pe venit din 2018 cabinetele individuale, PFA, DDA, medicii, artiștii, scriitorii, jurnaliștii, notarii, contabilii cu venituri până în 24.000 de lei anual, cei cu venituri mai mari vor plăti impozit de 10%; 5) punctul de pensie ar ajunge la 1.000 de lei, iar în 2020 ar ajunge la 1.400 de lei. Aşadar, cu ce ne motivează “conducătorul iubit”, în afară de vorbe goale şi nişte promisiuni în vânt pentru care pensionarii îşi vor rupe mâinile vrând să imprime cât mai bine semnul lăsat de ştampila de vot, pe pătrăţica PSD? Pâi e simplu, oameni buni ! În viziunea lui Liviu Dragnea, oamenii, în general, vor vira mai puţini bani în visteria statului Român, patronii vor da salarii mai mari angajaţilor cu promisiunea ca după un an să plătească TVA cu doi la sută mai puţin. Pensionarii nu vor mai vira niciun ban drept Constribuţie Asigurări Sociale de Stat, dar vor încasa pensii mai mari. Poate o fi descoperit omul ăsta, în Teleorman, un zăcământ uriaş de metale preţioase, pe care printr-o minune, nu a vândut-o Iliescu, Constantinescu, Năstase, Boc sau Ponta, pentru a putea face viabilă platforma de guvernare propusă de dânsul. La partea cu vânzarea de locuinţe fără să se aplice TVA chiar m-a bufnit râsul şi am încetat să mai citesc continuarea platformei. Carevasăzică partidul are membrii care primesc bani necuveniţi, prin intermediul unor firme, care firme trebuie să plătească şi TVA la stat. Şi a stat,  şi până la urmă l-a trăsit pe nea` Livu, că la ce folos să mai dea firma X sau Y, cel puţin 20% şi la Statul Român pentru a plăti oamenii din partid, când poate să-i dea direct omului lor fără taxe aplicate, prin aşa zisa „vânzare” a unui imobil. O singură temere am, ca nu cumva domnul Dragea să dea peste unii ca domnul preşedinte Iohannis, cu şase case, că se duce la vale PIB-ul României într-un an de la publicarea acestei aberaţii în Monitorul Oficial şi o va lua pe urmele lui Boc, cu măsuri de austeritate.

Şi pentru că tot vorbirăm despre domnul preşedinte, deci despre liberali, să trecem în revistă şi planul de guvernare al Partidului Naţional Liberal. Plan care are, ca la hipodrom, are cotă mare, pentru că nu prea au sorţi de izbândă să obţină majoritate în parlament, chiar şi prin artificiul finalmente reuşit de alipire a domnului Dacian Cioloş de numele Partidului Naţional Liberal. Nici platforma de guvernare numită România100 a lui Cioloş, nu pare a fi mai solidă, dar măcar omul spune lucruri care se pot realiza în această ţară. Adică trebuie să fiu ţicnit, ca simplu cetăţean, să nu rezonez cu faptul că României îi sunt necesare şcoli care chiar să scoată oameni calificaţi, gata de lucru după terminarea anilor de studiu. Sau cu ideea de „deratizare” a birourilor de instituţii publice din această ţară, supraaglomerată cu „greieri burtoşi” care fac viaţa celor ce le plătesc salariile, un drum anevoios pavat cu mii de hârtii inutile cerute de instituţii. Pe de altă parte, domnul Cioloş, mie ca simplu cetăţean mi-a arătat deja cât de puţin îi pasă de dorinţele poporului, atunci când iniţial a decis ca opera lui Brâncuşi să nu fie achiziţionată cu bani de la Bugetul de Stat, ci prin bunăvoinţa oamenilor care aveau de ales să plătească, dacă doresc această operă de artă, cu adevărat. După o lungă campanie de promovare a acestei idei de a dona banii, şi nu de a-i lua cu japca de la oameni prin intermediul contribuţiilor lor la buget, şi bineînţeles după sume enorme de bani, tot de la noi, pentru promovare, s-au strâns aproximativ 10% din banii necesari, cu bunăvoinţa a puţin peste 100 de mii de oameni. Şi atunci, Dacian Cioloş împreună cu guvernul pe care îl conduce, le-a „dat peste bot” celorlalţi 17,9 milioane de oameni care au considerat că există alte priorităţi în acest moment, pe care guvernul trebuie să le aibă în vedere. Spre exemplu, cu cele 11 milioane de euro, cetăţenii au considerat oportun să se doteze secţiile pentru copii din spitalele din Bucureşti sau Constanţa, pentru a evita tragediile zilnice care au loc din lipsa echipamentului şi a aparaturii necesare medicilor pentru a salva vieţile micuţilor. Dar, după cum zicea un “mare om”, încă în viaţă, fiind întrebat de ce nu au toţi profesorii de matematică, şase case: „Ghinion!”. Despre restul candidaţilor de la centru, pentru alegerile parlamentare, printre care se numără şi Călin Popescu Tăriceanu, chiar nu am să scriu multe rânduri. I se citeşte dorinţa enormă, care în acelaşi timp îl macină din interior, de a se apuca cu toată forţa politică de un fotoliu în parlament. Tăriceanu este pur şi simplu disperat, îi exclude din partidul pe care îl conduce, pe toţi cei care îl critică, şi ştie că dacă nu obţine imunitate parlamentară, organele de urmărire penală o să „îi numere ouăle”, exact ca în cazul lui Năstase, şi atunci, şi el va fi constrâns să-şi bage un glonţ în gât, sau cel puţin unghia.

Victor GHINEA

Lasa un comentariu

15 + seventeen =