Zilele trecute, pe adresa societăţii comerciale care editează ziarul Ştirea, a sosit încă o Înştiinţare de plată, din care înţelegem că am avea de plătit o restanţă în sumă de 360 de lei reprezentând, cică, TAXA LUNARĂ OBLIGATORIE pentru serviciul public de Radiodifuziune. Dincolo de faptul că de-a lungul anilor ei de existenţă (o existenţă considerată oarecum ilegală şi de-a dreptul imorală), această Taxă a născut nenumărate controverse, dincolo de faptul că această taxă încă naşte tot felul de întrebări cu privire la modalitatea în care se încasează (cam „pe după vişin” executată manevra deoarece, în fapt, nu Societatea Română de Radiodifuziune încasează purcoiul de bani, ci banii se încasează de către firmele care furnizează energie electrică, plata „curentului” fiind condiţionată şi de plata acestei Taxe), cel mai tare ne enervează faptul că suntem obligaţi la plata unei taxe, deşi nu ascultăm programele Radio ale aşa-numitului Serviciu public, nu avem aparate radio în nici una dintre încăperile firmelor, suntem chiriaşi şi, deci, nu avem încheiat un Contract cu furnizorul de energie electrică, iar atunci când încercăm să le explicăm celor care ne cer să plătim acest abonament, aceştia adoptă o voce gravă şi se-apucă să ne spună că atâta timp cât avem radio montat pe bordul maşinii, şi cât timp avem computere în firmă, înseamnă că avem posibilitatea de-a asculta Radio România. Ca jurnalist, sigur că am încercat să îi explic aşa-numitei „persoană de contact” că şi dacă or fi existând în dotarea firmelor aparatele alea la care s-ar putea asculta Radio România, câtă vreme eu nu vreau să „consum” vorbele şi muzica „produse” de aceste posturi de radio şi televiziune, nu mi se pot „băga forţat pe gât”, başca să mai şi plătesc pentru asta! Dar, degeaba! Degeaba am încercat să-i explic că, dacă SRTV vrea să-mi ia banii n-are decât să vină cu Oferta de servicii menită a mă convinge că merită să încheiem un Contract, în baza căruia eu să primesc programe de calitate, iar acest Serviciu public să-şi încaseze contravaloarea prestaţiei. Degeaba i-am spus toate acestea musiului, căci el ştie una şi bună, pe-aia o ştie, pe-aia o turuie ca o morişcă stricată, convins fiind că poate închide oricui gura, cu tembela replică : „unde-i Lege, nu-i tocmeală!”. Ştiind şi eu, ca majoritatea patronilor şi ca mulţi dintre români, că nu-i tocmai în regulă legea prin care SRTV ne obligă să le plătim abonamente, deşi această societate ce cuprinde TVR şi Radio România primeşte purcoi de bani publici din bugetul care se alimentează tot din impozite şi taxe, stau şi mă întreb dacă n-ar trebui ca parlamentarii să modifice controversata Lege care a ajuns să exaspereze pe toată lumea, nu atât din cauza cuantumului acestei Taxe, cât mai ales din cauză că ea, nici măcar nu poate fi asemănată cu binecunoscuta Taxă pe Valoare Adăugată (TVA), fie şi numai pentru faptul că, în vreme ce din TVA se repartizează bani către cheltuielile efectuate pentru toţi românii, din Taxa Radio-TV nu câştigă toată lumea, ci numai şi numai mult prea mulţii salariaţi, unii dintre ei plătiţi cu salarii mult prea „nesimţite” ca să nu ne revolte şi, pe cale de consecinţă, să şi încercăm să le mai diminuăm – prin neplată! – veniturile de-a dreptul nemeritate. Iată de ce eu, patronul Ionica Ghinea, declar şi semnez că NU VOI PLĂTI NICIODATĂ această neserioasă Taxă, chiar cu riscul de a dizolva firma, chiar cu riscul de-a fi trimisă în judecată şi, posibil, încarcerată!!!
Exact, taxa este de-a dreptul aberanta si de aceea ma alatur doamnei. Intre timp asteptam noi conducatori de tara care sa impuna alte taxe idioate pentru ca ei, conducatorii, sa poata beneficia de concedii, salarii grase si multe multe comisioane. Propun modificarea legii guvernantilor si presedintilor care „vrea sa fie ei”, prin testarea IQ-ului inainte de depunerea candidaturii, acest test fiind obligatoriu si eliminatoriu. Propun asta pentru ca personal consider acest IQ foarte mic. Chiar cumulat.
1. Atunci când vine fiscul în control la mine, la firmă și vede că am plătit un serviciu cuiva, îmi cere, pe lângă factura fiscală, un contract, un proces verbal de receptive – adică dovezi cum că mi-a fost prestat în mod real acel serviciu dar mă și întreabă la ce mi-a folosit acel serviciu și în ce măsură are legătură cu activitatea pe care o desfășor. Altfel, îmi retrage dreptul de deducere al cheltuielilor respective. Ori eu nu am niciun contract (din câte știu eu, un contract reprezintă un act de voință a cel puțin două părți).
Cum îi demonstrez eu fiscului că eu chiar am folosit acest serviciu de Radio-Tv din moment ce nu dețin la firmă niciun aparat radio-TV? Și chiar dacă aș plăti aceste taxe aberante, cum îi demonstrez eu fiscului că aceste servicii mă ajută și au legătură cu activitatea pe care o desfășor? Îmi plătesc angajații ca să se uite la TV sau să asculte radio?
2. Am mașină la firmă dotată cu aparat radio din fabrică, recunosc, dar eu nu ascult la radio, pentru că marea majoritate difuzează o grămadă de mizerii (de ex. cine mama naibii mai are răbdare să-l asculte pe Ilie Dobre?). Eu ascult podcasturi de pe internet. De ce să plătesc eu taxă pe radio dacă nu-l folosesc?
3. Cum pot să doarmă liniștiți cei de la consiliul concurenței din moment ce posturile publice au trei surse de venituri (bugetul de stat, japca din taxa radio tv și PUBLICITATEA) iar cele private trăiesc doar din publicitate? E o întrebare retorică pentru că știu răspunsul, oricum. E vorba de nenorocita asta de “politică”.
4. Și eu primesc în mod periodic scrisorele de la SRTV și de la Radiodifuziune dar nu am de gând să le plătesc atât din motivele expuse mai sus cât și pentru faptul că această taxă mi-a fost stabilită cu japca de cei de la Enel (alți nemernici) și îmi cer cca. 80 de lei lunar. Ori eu nu plătesc 80 lei nici măcar la Internet – un serviciu care îmi este de un real folos, zi de zi.
Așa că s-au adunat pe factura mea de la Enel, de-a lungul timpului, ceva mai mult de 2000 de lei reprezentând aceste taxe aberante, dar n-or să vadă ei nici măcar un leu de la mine. Așa că, doamna Ghinea, stați liniștită! Nu sunteți singură.
Vă aduc la cunoştinţă Decizia Curţii Constituţionale nr. 448/2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune.
Pe scurt
Curetea Constituţională a decis:
Constată că dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, care au format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Societatea Comercială „Polaris Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 5.972/258/2012 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii.
În concluzie, per a contrario, dacă persoana juridică nu beneficiază efectiv de serviciile Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, taxa solicitată pentru aceste servicii este neconstituţională.
Mulţumim de precizări, doamna/domnişoara Andra.
Camera Deputatilor a adoptat tacit, marti, 01 aprilie, o propunere legislativa care prevede ca taxa pentru serviciul public de radiodifuziune si televiziune va fi platita de abonatii care au optat pentru aceste servicii. In prezent, taxa este colectata prin intermediul furnizorului de energie electrica. Initiatorii proiectului, 19 parlamentari PPDD, considera ca actuala lege impune celor care au contract cu un distribuitor de programe dubla taxare radio-tv, prin intermediul facturii de energie electrica si prin contractul cu un operator cablu TV.
Acestia sustin ca cetatenii au dreptul sa-si aleaga liber sursa de informare si orice cetatean care detine aparate dispozitive radio-tv poate sa doreasca sau nu serviciile SRR sau SRTV si nu i se poate bloca accesul liber la informare prin conditionarea mentinerii unei stari contractuale obligatorii cu SRR sau SRTV.
Astfel, proiectul adoptat tacit prevede ca veniturile proprii ale SRR si SRTV vor proveni din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune si de televiziune provenite de la abonatii care au optat pentru aceste servicii, surse realizate potrivit obiectului de activitate, donatii si sponsorizari, sume incasate din publicitate, din amenzi si despagubiri civile.
Cuantumul taxelor, modalitatea de incasare si de scutire de la plata acestora, penalitatile de intarziere se vor stabili prin hotarare de Guvern.
Propunerea legislativa a fost adoptata tacit deoarece termenul de dezbatere era 27 martie si a fost depasit.
Camera Deputatilor este prima sesizata cu aceasta propunere legislativa, Senatul fiind for decizional.
Mulţumesc pentru informaţii, Andra! O să le preiau şi le voi aduce la cunoştinjţa cetăţenilor!