Şpaga la Bac a devenit o regulă…

Distribuie articolul:

eu NOUA„Primind informaţii privind existenţa unor tentative de fraudare a examenului de bacalaureat, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad au monitorizat activităţile de colectare a banilor de la părinţi de către cei trei inspectori şi profesori. Pentru a reuşi să dovedească faptele acestora, investigatori sub acoperire au fost infiltraţi în sistem, jucând „rolul” unor părinţi care doreau să se asigure că nu vor fi probleme la bacalaureat pentru copiii lor. Conform unor informaţii, tarifele începeau de la 300 de euro pentru nota 6 şi creşteau cu câte 50-100 euro pentru fiecare notă în plus…”. Cam aşa a titrat, zilele trecute, toată presa din România!
De ani de zile, înainte, în timpul, şi după examenele de Bacalaureat susţinute de către elevii din România, presa titrează despre şpaga încasată de îngrijorător de multe cadre didactice şi, desigur, nedidactice. O perioadă – scurtă, din păcate! – presa pune pe ordinea de zi a cetăţenilor dezbateri cu reprezentanţii instituţiilor statului implicate-n această problemă de talie naţională. Apoi, se-aşterne tăcerea. Dosarele se stivuiesc şi, uitate-n aşteptate, se prăfuiesc prin Birouri, iar unele dintre ele chiar se pitesc prin nişte sertare…Procurorii întocmesc dosare penale, numai că după gratii nu prea ajung profesorii-şpăgari. Neavând de ce să le mai fie teamă, neavând nici măcar acea conştiinţă care să le dicteze dascălilor un comportament demn, de om cinstit, de la an la an, din ce în ce mai mulţi profesori se pretează la astfel de nemernice practici care vin să îi contrazică pe cei care, în dorinţa lor de a salva onoarea dăscălimii, încă mai vor să ne convingă că difuzarea anuală a filmului „Şpaga pentru Bac” este excepţia, şi nu regula!
De fiecare dată când se-ncearcă a se afla care-i motivul primordial al unor astfel de practici, onor tagma cadrelor didactice strânge rândurile în jurul liderului de sindicat şi aduce în prim-plan veşnica pomenire a salarizării personalului angajat în învăţământ. Ca şi când, dacă salariul le este mic, cadrele didactice sunt reţinute de vreo lege să nu plece în mediul privat, acolo unde să muncească zilnic 10-12 ore (nu doar 16 – 20 de ore pe săptămână, atât cât are Normă dăscălimea ţării) şi unde să nu primească nici o „atenţie”, în afară de atenţia şefului care stă cu ochii pe calitatea producţiei şi/sau a serviciilor prestate către clienţi, lucru care nu se prea întâmplă şi-n domeniul educaţiei şi învăţământului, să fie clar! De fiecare dată când în mass-media se încearcă o dezbatere, mai ales pe tema corupţiei din sistemul de învăţământ, onor cadrele didactice (multe dintre ele care nu au decât liceul „ la bază”!), ies în faţa naţiunii şi, în loc să aibă verticalitatea de-a recunoaşte că şi în rândul acestei bresle sunt destui şpăgari, stimabilii fac ce fac şi aduc discuţia în acelaşi punct „strategic” care vizează salarizarea. Reliefând, nu toate veniturile cadrelor didactice, ci doar salariul de încadrare, liderii de sindicat încă mai reuşesc să păcălească majoritatea cetăţenilor acestei ţări. Mizând pe faptul că nu toţi părinţii care au slujbe în cu totul alte domenii de activitate, au ştiinţă despre tot felul de „învârteli” ale multora dintre dascăli, liderii de sindicat plâng de mila cadrelor didactice cotizante la bugetul fiecăreia dintre organizaţiile de sindicat pe care ei le reprezintă. Prefăcându-se a nu şti sau chiar negând faptul că multe dintre cadrele didactice încasează un salariu cu mult mai mare,(datorită sporurilor, a orelor de dirigenţie, a tot felul de alte funcţii pe care le îndeplinesc, atât pe linie profesională, cât şi politico-administrativ-teritorială), venerabilii lideri de sindicat şi, câteodată, chiar unii dintre jurnalişti, nu numai că „bat monedă” pe subiectul salarizării precare, dar se şi abat, intenţionat, de la subiectul ciubucului şi al mitei pe care majoritatea cadrelor didactice le primesc, pe parcursul fiecărui an şcolar sau doar cu ocazia examenelor. Că Fiscul nu vede averile dobândite ilicit de către multe cadre didactice, e de înţeles, dat fiindcă se ştie că „pă persoană fizică” cei de la Finanţe nu se pot băga! Dar asta nu înseamnă că noi nu vedem discrepanţa dintre cum trăiesc dascălii (şi, mai ales, copiii acestora), şi cum trăiesc alte categorii socio-profesionale. Cum însă şi angajaţii în Sănătate, dar şi numeroasa funcţionărime de prin primării şi de prin multe alte instituţii ale statului (inclusiv Poliţia, Fiscul, Justiţia!) încasează fel de fel de „atenţii”, cine credeţi că ar mai putea pune stavilă acestui puhoi de „mizerie umană” care se scurge pe obrazul „intelighenţiei” române? Aceasta-i întrebarea temei pentru acasă, la care aşteptăm răspuns în preajma examenelor de corijenţă ce se vor susţine în toamnă, prilej cu care iarăşi vom discuta despre şpăgi…


Distribuie articolul:

13 thoughts on “Şpaga la Bac a devenit o regulă…

  1. Doar TRAIAN Băsescu și cu Elena Udrea pot rezolva problema:(( cinstiții ce apără statul de drepți și golăneala de partid:)) Mizeriile astea, ce le ați prezentat întru blamarea învătământului și sindicalismului, sunt cazuri izolate …cu făptuitori sprijiniți politic!!!Alte categorii socio profesionale….trăiesc rău din cauza jurnaliștilor și ziariștilor înregimentasți politic…:)) Daa ..toți jurnaliștii și ziariștii ..sunteți NIȘTE MIZERII…nu tocați parchetul cu Mită la Bac din Ialomița….nu sesizați cu plângeri penale ..furăciunile de la Chemgaz sau Oltchim….Daa..scrieți despre lucrurinecurate, dar dacă organele nu se sesizează..înseamnă că sunteți pe un fel de blat:))Oricum cea mai coruptă și nesimțită breaslă e cea a jurnaliștilor și ziariștilor:))) sunteți peste 90% de tot rahatul, partinici, nesimțiți și penali, cu banii în pungă:)Cum șpaga la BAC fu într-un județ…nu-i regulă, e un eveniment izolat:))Dar la presă…furăciunea e generalizată!!!…mai sunt și flori ca Știrea…ce ofilesc când bat câmpii:))

    1. Bala, prin postarea ta NU demonstrezi decât că ești la fel de nedrept, pe cât zici că-s de nenorociți TOȚI jurnaliștii… Sigur că în anonimat toți sunteți în stare să fiți critici la adresa jurnaliștilor. Românii NU au nici un drept să ceară mai mult de la jurnaliști!!! Știi de ce? Fiindcă, numai românii cheltuiesc bani pe tabloide cu sâni și fese goale, și și nu dau 1 leu pe un ziar care să-i informeze cu ceea ce trebuie. Și ziarul cum crezi tu că se tipărește? Moca? Și eu ce crezi că mănânc pentru a munci ca să te informez și pe tine? Dude? Presa aparține unor SRL-uri!!! Nu ne plătește statul, nu ne dați voi, cititorii, bani! Așa că de unde atâta tupeu ca să aveți atâtea pretenți, măi…dragă?

  2. Acum ne regulează un caz de la Arad..când ăla de la Ialomița e nerezolvat…și acum e cazul să dăm în profesori…să-i puricăm comparativ la ore muncite cu vânzătoarea de la tonetă sau zilierul de la sapă:))Cred că exagerați…lăsați dascălii și salarizarea lor…vedeți că muiele astea din justiție , astea plătite bine …din parchete..sau servicii…sunt răul societății!! Că nu profesorii și doctorii fac o treime evaziune și contrabandă din PIB…ci nemernicii ăștia din servicii, justiție și politică, cu acoliții lor…și cu presa asta de rahat , ce găsește mereu alți vinovați:))Probabil profesorii ,șpăgari și evazioniști, ciugulesc și ei firimimituri de la evazioniști…..că pe vremurile astea, oamenii normali nu-și meditează copiii și nici nu le cumpără examenele!!Da așa face o parte a presei…mare rahat din un caz izolat…și nu se întreabă zilnic de alte neajunsuri ale populației!!Da chiar, de unde au avut țîganii atâția bani să-i dea lui Mircea Băsescu?)))))

  3. )) Daaa, intenționat am scris așa, că știam că o să iei foc. Normal că-i opinia ta în articol, dar nu înseamnă că e și în totalitate corectă. Și dacă azi noapte n-aveam somn…am butonat la tv, m-au scârbit propagandiștii ăștia din televiziuni….ba l-am văzut și pe nemernicul de Băsescu cum e supărat și-i reclamă pe ziariștii și jurnaliștii din tabăra adversă….și când să citesc presa locală, dau peste asta cu mita, și regăsesc iar teza cu grasul și slabul…și vinovatul profesor.Că s-au mai echilibrat veniturile dascălilor, așa o fi, dar veniturile debutanților nu-s motivante…iar dacă sindicatul lor luptă, bine face. Cât despre mita pe la BAC, chiar trebuie observat că ăștia de-au făcut așa, sau au încercat, au drept șef de grup un inspector școlar, un funcționar numit politic, așa că e ușor de înțeles de ce unele dosare zac prin birourile procurorilor.Probabil cazul de la Arad o să ajungă mai repede în instanță, că nu a produs fapta efecte….în cazul de la noi, e mai greu..nu-s doar profesorii prinși, sunt loviți în interese și mituitorii.Cât despre jurnaliști și ziariști…las-o așa, sunteți tot mai puțini cei ce vă faceți onest treaba…cât o să rezistați..doar Domnul știe, și dacă nu mai merge treaba cu ziarul ,faci ce le recomanzi profesorilor, schimbi domeniul de activitate sau folosești ziarul la piar pt un partid, și le iei bănuțul cinstit.Sunt sigur că ai avea succes…doar politicianul să nu dezamăgească după , dar asta n-ar fi vina ta.

  4. De unde au avut tiganii atatea bani sa-i dea lui Mircea Basescu? Simplu: de la varanul Voiculescu.In rest sa stii ca si coruptia din justitie si nu numai, e adusa la lumina de multe ori tocmai de presa, sau cu ajutorul presei pe care o blamezi atat.

  5. @Danut: dar nemernicul de dan voiculescu, de ce nu zici de el nimic, lepra psd? Te pomenesti ca varanul si scursorile de la antene sunt victime, dupa mintea ta de communist idiot!?! Chiar te faci ca nu stii cine a dat banii ciorilor, ca sa loveasca prin ricoseu in presedintele RO?…daniel constantin, ministrul din guvernul traficantului de influenta ponta, care este datornic hotului voiculescu,cand renunta sa-i mai nenoroceasca pe fermieri in beneficiul mafiotului?

  6. Când premierul Victor Ponta vorbeşte despre ridicol în politică, nu se poate să nu te bufnească râsul. Îşi ia o morgă de doctor în materie şi emite truisme cu aerul că a descoperit piatra filosofală. Zice „Cutare este ridicol” şi, încercând s-o demonstreze, după cinci minute se contrazice singur, fără a realiza că-şi dă cu stângu-n dreptul. Apoi, zâmbind satisfăcut, descrie „viziunea” sa despre România, care, după cum se poate constata repede, este o noţiune al cărei înţeles îi scapă.
    Adresa de e-mail la care vrei sa primesti STIREA atunci cand se intampla
    „Domnul Băsescu este la apus, se duce spre ridicol. Eu am învăţat un lucru în politică: e bine să fii iubit, e mai puţin bine să fii urât, dar singurul lucru cumplit este să fii ridicol. Eu cred că dl Băsescu este ridicol”, spune primul ministru, într-o discuţie amicală cu ziariştii de la DCNews. Şi dă exemple: preşedintele a fost ridicol când a îmbrăcat tricoul PMP, când s-a dus la adunarea acestuia, deşi electoratul i-a dat doar şase la sută, sau când a mers la Consiliul Europei, unde ar fi umplut România de ridicol, lucru care l-a supărat a priori pe dl Ponta şi de aia s-a cerut dumnealui.

    Să presupunem că afirmaţiile premierului sunt adevărate, că Traian Băsescu este un personaj de tot râsul, care, din toamnă, va dispărea cu totul din viaţa publică, cum anticipează Victor Ponta. Aceasta înseamnă că rizibilul Băsescu nu mai are nicio putere, nu mai influenţează pe nimeni şi nimeni nu se mai teme de el. Şi-atunci, cum de ar executa Vasile Blaga şi Klaus Iohannis, doi politicieni mai puţin flexibili decât majoritatea, comenzile unui ins ridicol şi scăpătat – cum le impută premierul – şi de ce se luptă dl Ponta în continuare, cu „regimul Băsescu”? Logica primului ministru este atât de fracturată că nu se îndreaptă nici pusă în atele.

    Şi, venind vorba de regimuri politice, premierul a explicat în sfârşit, care este viziunea sa despre România, un subiect care, în calitate de cetăţean, mă interesa foarte tare, mai ales de când, întrebat a doua oară de lordul Peter Mandelson în ce constă aceasta, dl Ponta nu a ştiut ce să-i răspundă.
    De data aceasta, am aflat că „viziunea clară” a premierului se reduce la înlocuirea unui regim politic cu altul, acţiune dublată de câteva „măsuri reparatorii” pentru populaţie. Complexă viziune, demnă de cele mai luminate minţi, printre care nu se numără cele ale adversarilor dlui Ponta. Ştiţi de ce nu este bun dl Iohannis de preşedinte­­­? „Nu are anvergură, este om cu limite”, ne lămureşte premierul, adăugând, superior: „Când vine vorba despre candidatura la prezidenţiale, lucrurile sunt complexe. Trebuie să ai o viziune asupra ţării pentru viitor”. După ce însă primul ministru a devoalat-o pe a sa, am ajuns la concluzia că, mai ridicol decât să nu posede nicio viziune pentru România, este ca chiar să creadă că are una.
    PSD-istii= hoti, mincinosi, incompetenti!

  7. Cred ca ,,Danut” este suparat deoarece nici pînă în ziua de azi nu s-a finalizat ancheta ștampilei dispărute de la Primăria Slobozia, ha, ha, ha!

  8. De ce nu demisionează oare Victor Ponta? De ce aşteaptă premierul succesul improbabil al unei moţiuni de cenzură care să-l oblige să părăsească scena? Ar exista optsprezece varietăţi de vid, „expuse de textele mahayaniste, atât de grijulii în catalogarea diverselor tipuri de carenţă”, cum afirmă Cioran într-un eseu. Există însă un singur fel de bun simţ politic. Carenţa lui s-a înstăpânit la cârma României şi s-ar putea dovedi catastrofală pentru năpăstuita ţară.

    De ce nu demisionează oare Victor Ponta? De ce aşteaptă premierul succesul improbabil al unei moţiuni de cenzură care să-l oblige să părăsească scena? Pentru că nu ştie ce-a făcut şi ce nu? Pentru că e cinic? Pentru că nu ştie cât de devastatoare pentru credibilitatea României şi în fond a partidului său e perpetuarea lui la putere? Sau pentru că pur şi simplu crede că n-are a se teme, fiindcă e sigur că electoratul nu-l va pedepsi niciodată? Într-o democraţie care funcţionează normal oamenii politici prinşi cu mâţa-n sac, precum Richard Nixon, cel care şi-a pus serviciile la lucru să-i supravegheze adversarii, ca să-i înfrângă la urne, se retrag benevol. Ba, cazurile Wulff sau Brandt ne-au demonstrat că demisionează chiar şi politicienii care n-au comis ei înşişi nimic pasibil de pedeapsă în termenii codului penal.

    Doar într-o lume dezinformată, a aranjamentelor, descurcărelilor şi pilelor, a lui „lasă-mă să te las” lucrurile stau altfel. În perimetrul lui „o mână spală pe alta”, a lui „hai, frate, că nu e dracu atât de negru”, a lui „hai mă, doar ştii că sunt toţi hoţi”, a lui „păi ‚ălălant’ o fi mai breaz”, se poate orice. Chiar şi pentru un stat cu o democraţie şi tradiţii civice încă neconsolidate, ca România, refuzul de a demisiona al plagiatorului Victor Ponta, un ex-procuror notoriu pentru lipsa lui de onestitate, care n-a ezitat să ia apărarea penalilor din guvern sau parlament, e flagrant. Şi nu doar din cauza minciunilor pontiste din trecut. Nu ştiu democraţie europeană autentică, în care premierul să nu fi aruncat prosopul, ori să fi fost obligat de tovarăşii săi de partid să-l arunce, după implicarea într-un dosar ca al baronului de Mehedinţi, Duicu. Fiindcă nu în vid s-a petrecut traficul de influenţă implicând promisiunea de acordare, ca favoruri, a unor posturi la cârma unor instituţii cheie ale puterii executive şi judiciare, între care la conducerea poliţiei şi a DNA, organismul însărcinat să depisteze şi să trimită în judecată pe marii corupţi.

    Pentru acest prezumtiv trafic există, dincolo de cei vinovaţi în faţa legii, responsabili politici în carne şi oase. Unul dintre ei şi cel mai important este chiar premierul. Chiar dacă nu se va putea proba vina lui în termenii codului penal, ceea ce a răzbătut până în prezent în spaţiul public despre circumstanţele presupusului delict de corupţie la nivel înalt e suficient. Ponta poartă moral şi politic răspunderea pentru partidul său social-democrat, deci şi pentru baronii săi. Ponta e vătaf peste guvern, peste sediul său, peste birourile din care s-a comis, potrivit DNA, traficul de influenţă. Tot Ponta e, ca premier, şeful miniştrilor săi. Şi, ca atare, răspunzător pentru ei, inclusiv pentru susţinerea acordată ministrului justiţiei, Cazanciuc, finul sau.

    Or, una dintre promisiunile făcute, potrivit convorbirilor sale interceptate, de baronul Duicu, ar fi fost promovarea Elisabetei Ponea în funcţia de şef al Secţiei Judiciare a DNA. Şi anume, prin intermediul acestui ministru. Demnitarul cu pricina a negat însă implicarea sa. Cazanciuc a afirmat că n-ar fi expediat adresa de propulsare a Elisabetei Ponea la DNA . Or, marele dregător de la justiţie a minţit. Referatul procurorilor DNA şi mărturia președintelui CSM, Adrian Bordea, care a declarat României Libere „că adresa cu propunerea (la DNA a) doamnei Elisabeta Ponea a avut și număr de ieșire de la Ministerul Justiției” îi demască minciuna. Dar, stupoare! Şi Cazanciuc, cel protejat de Ponta, refuză demisia.

    Şi Adrian Duicu a fost învestit în funcţii dintre cele mai înalte. El a coordonat mare parte din ce a mişcat în fostul partid-stat de-a lungul şi de-a latul ţării. I s-a acordat, ca șef al tuturor aleșilor locali ai PSD, o partitură considerabilă şi în maşinăria de vot a partidului guvernamental. Însăşi arestarea lui ar fi trebuit să-l determine pe Ponta să se disocieze urgent de el. Dar premierul, aliatul unui Dan Vociulescu alias Felix a făcut invers. A sărit şi în apărarea lui aşa cum şi în trecut a ţinut să condamne cele mai eficiente instituţii ale justiţiei româneşti, singurele care mai despart ţara de un destin de republică bananieră, mai degrabă decât să se desolidarizeze de marii corupţi şi delincvenţi.

    Cum se explică astfel de aiuritoare loialităţi neeuropene ale lui Victor Ponta? Dar atitudinile baronilor săi, care-l vor preşedinte? Dependenţa premierului de clienţi, ori stăpâni politici nu lămureşte totul. În Olimpul PSD-ist se consideră, poate, că românilor le-ar plăcea un lider cu mâini nu tocmai curate. Sau că nu-i prea interesează ce preşedinte îi va conduce, cât de tarat sau discreditat ar putea fi el şi cât de catastrofală e prejudicierea imaginii ţării de către un asemenea şef de stat. E posibil să se creadă, simultan, că se poate ignora şi o Europă aparent abulică şi ce anume crede poporul. Căci, graţie presei de partid şi de stat şi a reţelei oligarhice Ponta va putea fi prezentat ca fiind „de-al nostru”, scoţându-se din cursă, prin varii mijloace, nu neapărat legale sau riguros morale, toţi contracandidaţii săi. Ambele convingeri trădează un cras dispreţ faţă de naţiune.

    Le revine românilor sarcina de a demonstra că nu mai acceptă jenanta desconsiderare şi că vor să fie izbăviţi urgent de suferinţa indusă de această varietate scandaloasă de „vid”

  9. „pretenţii”, ionica. Cred că erai tare nervoasă când i-ai dat replica lui dănuţ.
    Cu şpaga de la bac 2012, ce se mai aude, că ziarul tău, pe care eu îl cumpăr cu un leu din când în când, nu prea ne-a mai informat în ultima vreme.

    1. Carmen, dragă…citind postarea ta am impresia că de leul ăla chiar ai pretenţii…ceea ce nu-i rău, desigur! Doar că eu despre mita la Bac 2012 chiar am scris. Dar dacă dosarul s-a „înţepenit” într-un sertar şi există scuza că este în instrumentare şi-n instanţă, nu pot să tot repet. Nu de alta, dar aşa am tot repetat şi în dosarul lui Cazacu şi…degeaba! Promit, însă, să încep iarăşi „săpăturile”, ca să văd ce mai poate ieşi nou la iveală!

  10. Nu-s supărat, Mike….și înțelege că nu-s mort după PSD…ba mi s-a aplecat și de pnl…de toți:)) Și nici n-aș mai fi comentat pe aici dacă nu dădeam peste tâmpeniile tale….iar despre ziariști, scrârbit de jurnaliștii de la toate trusturile astea de propagandiști….mi-a venit pe Ionica…că așa facem noi,lovim tot în calul care trage:)) Dar nu se supără doamna Ghinea pe mine…că știe cum sunt, și uneori mai schimbăm și ”amabilități” d astea:))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *