* Cu numai (?!) 20.000 de lei per hectar, latifundiarul Misăilă Mihai vinde fix 66,42 de hectare de teren arabil răsfirat pe parcele ce par a nu fi vecine, aşteaptă să fie vândute/cumpărate, în folosul părţilor. Oferta este plasată strategic chiar pe site-ul Primăriei oraşului. Ca tot omul, cică! Ce dacă nu toţi oamenii au aşa „trecere” electronică, nu?
În sfârşit, această într-ajutorare tovărăşească de tip postdecembrist ne interesează mai puţin, azi! La fel de puţin cum ne interesează de ce a ajuns HERMES dintr-o „mândreţe” de locaţie, să nu mai reprezinte nimic pe harta turistică a judeţului, a ţări?! Căci, măcar, cei trecuţi de prima tinereţe, sper că nu au uitat cum arăta Parcul HERMES pe vremea când Larry Hagman, interpretul lui J.R. din filmul „DALLAS”, ne vizita oraşul, curios să vadă copia fidelă a fermei Southfork, cea aparţinând familiei Ewing.
Sigur că am fi vrut să-l întrebăm care-s cauzele pentru care vinde, direct pe patronul de la Hermes! Dar, ştiind că mai mult ca sigur, domnia-sa ne va spune că, de fapt, terenurile sunt ale tatălui său, ne-am luat gândul de a afla „direct de la sursă”. Aşa că facem şi noi speculaţii, taman cum fac agricultorii cu marfa (de origine cerealieră şi nu numai!) vândută…aşa cum e vândută, parţial nefiscalizată!
Intuind că unii latifundiari ne-ar putea întreba de ce ne interesează pe noi care-s cauzele pentru care vinde omul de afaceri proprietatea lui, am să le răspund (tot „pe după vişin”, taman cum fac şi ei atunci când îi întrebăm câte ceva), că mă interesează dacă nu cumva nivelul subvenţiilor este cauza atenţiei noastre. Mai cu seamă că şi ştiu că nu-s deloc mici sumele de bani publici încasate ani de-a rândul, drept subvenţii alocate din fondurile europene gestionate de către APIA Ialomiţa