Actualitate Editorial

Ei o tot sărbătoresc, România trage să moară…!

ZIUA NATIONALA

 An după an, ZIUA NAŢIONALĂ a României se sărbătoreşte cu din ce în ce mai mult fast, cheltuielile ocazionate de „desfăşurarea de forţe” fiind din ce în ce mai mari. Sigur că e frumos să nu lăsăm să treacă neobservată această mare Sărbătoare care ne defineşte ca Neam, ca români! Dar, voi nu vedeţi în ce hal petrec românii? Vă place cum procedează autorităţile? Vă place diferenţa între aşa-numitele Recepţii oferite „elitelor”, de către autorităţi, şi bâlciul oferit, tot de către autorităţi, dar pentru „simpli cetăţeni? Mie, nu! Absolut deloc! Cum ar putea să-mi placă, bunăoară, că în fiecare an, Consiliul Judeţean Ialomiţa (la fel ca toate Consiliile Judeţene, nu mă îndoiesc!) adună protipendada zilelor noastre şi o pun de-un preludiu cu 1-2 zile înainte ca Poporul să sărbătorească Ziua Naţională? Şi-n timp ce „la ceas de taină” boierii de sorginte posdecembristă se-adună în jurul „bravului conducător” (şi el născut din „spuma” revoluţionarilor „de carton”) şi se ospătează cu bucate-alese, şi-şi desfată sufletele cu cântări ieşite din piepturi pline de-acel patriotism care îi îndeamnă pe rapsozi să-i tot „perie” cu cuvinte meşteşugite pe cei ce le pun „arginţi” în mână, departe de-această Lume dezlănţuită, bieţii „oameni simpli” dorm. Cu speranţa îngheţată între genele umezite de lacrimi amare, mulţi dintre români dorm visând la cea de-a treia ZI /după Scripturi) în care şi ei vor mânca. Doar că „decât” nişte fasole cu ciolan sau cârnaţi. În anii în care autorităţile au tot interesul să fie mai milostive, vor mânca sarmale. De post, cel mai adesea, fiindcă Biserica propovăduieşte să nu mâncăm „de dulce” în această perioadă a anului. Noi, populaţia, oamenii simpli, nu ei, boierii cărora popii le dau „dezlegare”, desigur! Cum spuneam, românii adorm cu gândul la „potol”. Şi visul lor se-adevereşte. Vor mânca şi ei la ceas de mare sărbătoare naţională! Dar, numai după ce se vor prinde în horă! Iar hora va începe a se învârni numai după ce „iubiţii conducători” le vor spune oarece vorbe (goale de profunzime, se ştie!), cu toţii mimând dragostea de Neam şi de Ţară. În Ialomiţa, Consiliul Judeţean a organizat o astfel de mascaradă, încă din seara de 28 noiembrie. Victor Moraru – moşierul peste CJI, a fost gazda celor pe care el a preferat să-i adune în jurul lui. Cine a fost acolo? Aş zice şi eu cum zice-o vorbă intrată-n folclor: „Lume multă, oameni puţini”. Cât a costat „Balul” vom afla după ce marele „dregător” ne va răspunde la întrebările pe care i le-am transmis pe cale online. Şi l-am întrebat, îmboldită de fel de fel de sentimente ce mi-au tulburat şi mie acea „pace sufletească” de care „suferă” Moraru, zău! Căci, ştiind mai bine decât mulţi dintre slobozeni/ialomiţeni/români ce jale mare e în Ţară, n-aveam cum să nu mă resimt chiar în viscere! Da, mi-e silă şi simt acru în gură de la vorbele de ocară ce-mi pişcă limba pe care mi-o strâng între dinţii cu care aş vrea să muşc din grumazul „porcilor” care, de ani de zile, îşi bat joc de noi!  De noi, de românii care-i votăm, şi-apoi aşteptăm, cuviincioşi, ca ei să înfăptuiască „măreţele idealuri ale Neamului”, chiar şi numai punându-ne pe noi să le plătim nenumărate şi prea nejustificat de mari biruri! Care, biruri, mereu se dovedesc a fi neîndestulătoare pentru „maţul gros” al politicienilor bine plătiţi care stau în Parlament, în Guvern, prin Ministere, în Consilii Judeţene, în Primării şi în tot felul de multe alte instituţii de rang inferior celor enunţate mai sus. Uitaţi-vă în jurul vostru! Priviţi cu atenţie la „marile prefaceri” săvârşite în Ialomiţa! Vă place ce-au făcut înaintaşii lui Victor Moraru? Vă place ce-au făcut politicienii postdecembrişti cu Ţara asta ce le-a fost lăsată lor ca „grea moştenire” de către blamaţii comunişti? Hai, îndrăzniţi să comparaţi ce-am avut, cu ce-am pierdut! În cei 2019 ani, moşii şi strămoşii noştri NE-AU LĂSAT O ŢARĂ bogată şi iubită de vădit răsfăţată de Mama Natură! Fapt pentru care Ţara a fost şi uimitor de frumoasă! A fost şi, din fericire, Ţara noastră încă îşi mai păstrează frumuşeţea. Doar că, din ce în ce mai săracă fiind, n-a mai avut din ce să-şi aline „ridurile” adânc scrijelite de mâna omului politic! Da, oameni buni! Nu numai judeţul Ialomiţa, ci toată România „trage să moară”, cum zice o vorbă din bătrâni! Şi-mi pare că nimic n-o mai poate face să-şi revină ceva mai repede, pentru ca noi, cei ce trăim aceste vremuri de behjanie, să ne mai putem bucura că avem o Ţară, numai una, şi-n ea vrem să trăim mai bine, mai frumos, ROMÂNEŞTE, nu numai, închipuit, de  ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI!

Lasa un comentariu

2 × three =