Economic

Garda de Mediu n-are aparat de măsurat duhoarea de la fabrica din Ciulniţa

CIULNITA fabrica 1

La începutul lunii, foarte mulţi cetăţeni s-au arătat indignaţi de mirosul pestilenţial care s-a revărsat peste oraş, iar mulţi dintre ei m-au rugat să scriu în ziarul Ştirea, ei sperând „…că poate ţiCIULNITA 1n cont autorităţile că s-a sesizat presa, şi poate că le va fi frică, chiar şi celor de la Garda de Mediu, nu numai celor de la Clean Tech, şi se vor potoli”.

Fiindcă nu era prima oară când se întâmpla să constatăm că aerul din municipiul Slobozia e de-a dreptul irespirabil, am zis că pe cineva trebuie să întreb despre această problemă! Şi cum ştiam că n-aveau să-mi răspundă cei de la fabrică, m-am gândit să îi întreb pe cei de la Garda de Mediu Ialomiţa. La telefon, doamna comisar-şef (o denumire a funcţiei, uşor caraghioasă, ei nefiind „gradaţi” cu şcoală în domeniul militar!) Simona DOGARU. O întreb despre una, despre alta, dar mai ales de ce instituţia pe care o conduce nu are un site în care să găsit informaţii privind activitatea desfăşurată de domnia-sa şi de subordonaţii domniei-sale? Răspunsul ne-a fost servit cu-acelaşi tupeu la care, de ani de zile, s-au pretat şi predecesorii domniei-sale. Spunându-ne că n-avem decât să accesăm site-ul Gărzii Naţionale de Mediu, că acolo au depus şi Raportul de activitate „de care presa din Ialomiţa n-a fost interesată”,  şefa a adăugat : „ noi neavând personalitate juridică şi nu avem de relaţii cu presa, toate informaţiile pe care le predei trebuie să înaintăm şi şefilor noştri de la Bucureşti”. Când şi-a dat seama că eu solicit răspunsul aşa cum şi prevede Legea, adică  VERBAL, fapt pentru care nu am de gând să „fac o solicitare scrisă”, doamna s-a repliat şi a catadixit să avem o discuţie (ne)oficială. Am întrebat-o dacă a simţit, cu propriul nas sau, dacă n-a fost în oraş, dacă a auzit că localitatea a fost împresurată de un miros atât de fetid încâ „a întors maţele pe dos” multora dintre cei care s-au axpus duhorii? Imediat am întrebat-o când a fost în control la fabrica de la CiulniţCIULNITA 3a, locul de unde noi suspicionam c-ar veni mirosul acela…?

…Deci aţi simţit un miros. Am făcut un control la sfârşitul lui febriarie şi s-a aplicat şi sancţiune. Eu n-am sesizat miros. În ce zonă aţi sesizat dumneavoastră miros? Ca să ştim de unde…” mi-a răspuns, cu aplomb, şefa de la Mediu. Când, însă, m-a auzit că am destule dovezi că ÎN TOT ORAŞUL s-a simţit mirosul, doamna a încercat să „dreagă busuiocul”. Dar, din păcate, a cam „sărit din lac în puţ”. „ …Păi, nu putem să spunem, din prima, că ei sunt în culpă. V-am zis! Eu, cel puţin dimineaţă, nu am sesizat nici un miros. De-aia vă întreb…Ieri, trebuie să luăm în calcul şi condiţiile meteo. Că a fost vântul acela şi imposibil să nu vină şi miros din…depinde din ce zone…V-am zis, aici avem mai multe…dar am înţeles despre ce…v-am zis, în februarie s-a făcut, a fost aplicată şi sancţiune, noi ne-am tot autosesizat în urma faptului că s-au…noi am constatat nişte mirosuri dezagreabile şi am ajuns la dânşii şi…dar e foarte dificil de stabilit, că nu avem un aparat să măsurăm mirosurile. Atunci am identificat nişte nereguli în procedurile CIULNITA fabricadânşilor.

Veşnicul ping-pong între APM şi Garda de Mediu

Din „gura satului” am aflat şi noi că „băieţii deştepţi” care patronează şi exploatează această fabrică ar face economie la gaze, astfel că materia primă (adică fulgi, sânge, rămăşiţe de pieliţă, gheare provenind de la Avicola Slobozia şi nu numai) nu se arde aşa cum trebuie.  De la „Radio şanţ” am auzit chiar că însuşi primarul comunei Ciulniţa, gospodarul Stelică, ar avea „în clin şi-n mânecă” o firmă de transport „chestii murdare” de la furnizori la beneficiar. Beneficiar care este ditamai producătorul de făinuri proteice, din moment ce  are o capacitatea de prelucrare de 120 de tone/zi de țesut moale și 80 de tone/zi pene cu sânge. Dar, fiindcă n-aveam (încă nu avem!) suficiente docvezi, nu riscăm să ne hazardăm suţinând asemenea alegaţii…! Până la proba contrarie, ne menţinem părerea ( mai puţin condamnabilă, şi de-o parte, şi de alta!) că emanaţiile sunt din cauza înălţimii reduse a ceea ce se numeşte coş de evacuare a arderilor. Aşa că, am întrebat-o pe şefa Gărzii de Mediu Ialomiţa dacă ştie ceva, dacă asta ar putea să fie cauza…? Răspunsul doamnei, ne-a întreptat atenţia şi către o altă „pistă”; cea a Agenţiei pentru Ghiauru APMProtecţia Mediului, instituţie condusă de domn’ GHIAURU care a cerut şi a şi primit documentaţia necesară pentru AUTORIZAŢIA DE FUNCŢIONARE, în baza căreia Fabrica din Ciulniţa îşi desfăşoară nestingherită activitatea de ardere a unor produse care sunt transformatre în mâncare pentru animalele, în special animale de companie! Că arderea materiei prime se desfăşoară oarecum deficitar, noi doar putem să bănuim după mirosul de hoit rămas pe jumătate incinerat! Prin urmare, un adevăr se dovedeşte a fi fost rostit şi de doamna Dogaru, cea care, în încheiere, a ţinut să precizeze:  …Acea instalaţie este autorizată. Deci, dacă la autorizare stabilea că acel coş are o înălţime corespunzătoare. Eu, până acum , nu ştiu de această problemă, că nu are înălţimea corespunzătoare. Dar, totul se poate verifica. V-am zis, este o instalaţie autorizată!

IONICA GHINEA

        

 

 

 

 

Lasa un comentariu

three × two =